ANAF nu poate refuza rambursarea TVA pe baza suspiciunilor privind partenerii comerciali
Rambursarea TVA si suspiciunile privind partenerii comerciali
Rambursare TVA refuzata de ANAF pe baza unor suspiciuni privind partenerii comerciali este o situatie frecvent intalnita in practica societatilor comerciale care desfasoara livrari intracomunitare.
În ultimii ani, numeroase societăți comerciale s-au confruntat cu controale fiscale în care ANAF a refuzat rambursarea TVA nu pentru că operațiunile ar fi fost fictive, ci pentru că administrația fiscală a considerat „suspect” comportamentul fiscal al unor parteneri comerciali.
În practică, situația apare frecvent în cazul livrărilor intracomunitare; achizițiilor intracomunitare; operațiunilor cu TVA semnificativă; comerțului cu produse electronice, telefoane, componente IT, combustibili sau alte bunuri considerate „sensibile fiscal”; tranzacțiilor succesive între mai multe societăți; firmelor nou înființate; partenerilor externi care ulterior devin inactivi, insolvenți sau dispar din circuitul comercial.
De multe ori, contribuabilul român își desfășoară activitatea normal, respectiv emite facturi; livrează bunurile; încasează prețul; declară operațiunile; verifică partenerii în VIES; prezintă documentele de transport; depune deconturile TVA.
Cu toate acestea, ANAF poate refuza rambursarea TVA pe motiv că există suspiciuni privind partenerii comerciali sau presupuse circuite de fraudă fiscală.
Această practică ridică o problemă juridică esențială: poate fi sancționat contribuabilul doar pentru că administrația fiscală suspectează alte persoane?
În lipsa unor probe concrete privind implicarea societății într-o fraudă fiscală, răspunsul trebuie să fie negativ.
Situații frecvente întâlnite în practică
În practică, refuzul rambursării TVA apare adesea în următoarele situații:
- Partenerul extern nu mai există ulterior
ANAF verifică ulterior partenerul intracomunitar și constată că:
- firma este radiată;
- nu mai funcționează;
- nu depune declarații;
- este implicată în alte controale fiscale.
Pe această bază, administrația fiscală încearcă să pună sub semnul întrebării operațiunile contribuabilului român.
Problema este că analiza trebuie făcută la momentul tranzacției, nu retrospectiv, prin raportare la situații apărute ulterior.
- Suspiciuni de fraudă carusel
Organele fiscale invocă frecvent noțiunea de:
- „fraudă carusel”;
- „circuit fraudulos”;
- „societăți fantomă”;
- „operatori lipsă”.
În multe cazuri însă, aceste expresii sunt utilizate generic, fără dovezi concrete că societatea verificată cunoștea frauda; participa la fraudă; beneficia de fraudă; ignora indicii evidente de fraudă.
Simpla existență a unei suspiciuni privind alte firme nu este suficientă pentru refuzul rambursării TVA.
- ANAF cere documente sau verificări care nu sunt prevăzute de lege
În anumite controale fiscale, contribuabilului i se solicită:
- să urmărească bunurile până la clientul final;
- să justifice traseul complet al mărfii în afara relației sale contractuale;
- să dovedească activitatea economică a partenerului extern;
- să explice conduita fiscală a altor societăți;
- să verifice aspecte pe care legea nu i le impune.
Această abordare este excesivă.
Contribuabilul trebuie să respecte obligațiile prevăzute de lege, nu condiții suplimentare inventate în timpul inspecției fiscale.
Ce contează în realitate
În litigii fiscale de acest tip, instanțele verifică în principal dacă operațiunile au fost reale; dacă bunurile au fost efectiv livrate; dacă există facturi; dacă există documente de transport; dacă există dovezi de plată; dacă partenerul avea cod valid de TVA la momentul tranzacției; dacă societatea a acționat cu bună-credință; dacă existau indicii evidente de fraudă pe care contribuabilul le-a ignorat.
Aceasta este diferența esențială.
Contribuabilul nu poate fi obligat să garanteze comportamentul fiscal viitor al tuturor partenerilor săi comerciali.
Într-o cauză definitiva recenta, instanța a anulat o decizie de impunere emisă de ANAF prin care fuseseră stabilite obligații fiscale suplimentare de peste 4,8 milioane lei, reprezentând TVA și accesorii.
Refuzul rambursării TVA fusese justificat prin suspiciuni privind partenerii comerciali și presupuse circuite de fraudă.
Instanța a reținut însă că societatea prezentase documentele prevăzute de lege, respectiv facturi; documente de transport; dovezi privind livrarea bunurilor; dovezi de plată; documente comerciale aferente operațiunilor iar cauza penală generată de sesizările fiscale s-a finalizat prin clasare, reținându-se că fapta nu există.
Instanța a constatat că nu existau probe concrete privind implicarea societății într-o fraudă fiscală și că administrația fiscală transformase simple suspiciuni într-un motiv de refuz al rambursării TVA.
Hotărârea a rămas definitivă la Înalta Curte de Casație și Justiție, care a respins recursul formulat de administrația fiscală.
Buna-credință a contribuabilului este esențială
În materia TVA, jurisprudența europeană este constantă:
dreptul la deducere sau la scutire nu poate fi refuzat automat doar pentru că alte persoane au încălcat legea.
Refuzul poate fi justificat doar dacă administrația fiscală dovedește, prin elemente obiective, că persoana impozabilă știa sau ar fi trebuit să știe că operațiunea făcea parte dintr-o fraudă fiscală.
Această diferență este fundamentală.
Una este să participi la o fraudă. Alta este să desfășori operațiuni reale și ulterior să fii sancționat pentru comportamentul fiscal al altor societăți.
Blocarea rambursării TVA poate afecta grav activitatea unei firme
Pentru o societate comercială, refuzul rambursării TVA poate produce efecte economice majore:
- blocarea lichidităților;
- imposibilitatea plății furnizorilor;
- întârzieri în activitate;
- dificultăți financiare;
- imposibilitatea realizării investițiilor;
- acumularea artificială a unor obligații fiscale;
- executări silite;
- litigii costisitoare.
În multe situații, problema principală nu este doar litigiul fiscal în sine, ci perioada foarte lungă în care firma este lipsită de folosința unor sume importante.
Ce poate face societatea comercială
În funcție de situația concretă, societatea poate solicita anularea deciziei de impunere; anularea raportului de inspecție fiscală; rambursarea TVA; restituirea sumelor compensate nelegal; anularea accesoriilor; dobânzi fiscale; penalități de întârziere; suspendarea executării actelor fiscale; cheltuieli de judecată.
Este important ca documentele tranzacțiilor să fie păstrate și organizate riguros încă din faza desfășurării operațiunilor comerciale.
Ce trebuie verificat înaintea unui control fiscal
Societățile comerciale care desfășoară operațiuni intracomunitare ar trebui să verifice și să păstreze:
- codul valid de TVA al partenerului;
- contractele și comenzile;
- facturile;
- documentele de transport;
- CMR-urile;
- dovada plății;
- corespondența comercială;
- verificările efectuate în sistemul VIES;
- orice document care susține realitatea operațiunii.
În practică, aceste documente pot face diferența dintre o rambursare TVA admisă și un litigiu fiscal complex.
ANAF nu poate refuza rambursarea TVA doar pe baza unor suspiciuni generale privind partenerii comerciali ai contribuabilului.
Dacă societatea a acționat cu bună-credință, a verificat partenerii, a prezentat documentele prevăzute de lege și nu există probe concrete privind participarea sa la o fraudă fiscală, administrația fiscală nu poate transforma simple presupuneri într-un motiv de refuz al rambursării TVA.
Pentru societățile comerciale, acest aspect este esențial.
În practică, multe controale fiscale pornesc de la suspiciuni generale și ajung la blocarea unor sume importante, cu impact direct asupra activității economice a firmei.
Tocmai de aceea, actele fiscale trebuie analizate atent, iar refuzul rambursării TVA poate fi contestat atunci când se întemeiază pe suspiciuni, condiții neprevăzute de lege sau interpretări excesive ale administrației fiscale.
Pentru alte situatii privind conduita nelegala a a administratiei fiscale, puteti consulta si articolul nostru despre executari silite ANAF pentru obligatii fiscale deja achitate